Evenimente [14 ianuarie 2014] <<<
Expoziţia „Lupta cu inerţia - Poeţii generaţiei '60” de Ziua Culturii Naţionale în Republica Moldova
Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău, în parteneriat cu Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi organizează Expoziţia „Lupta cu inerţia - Poeţii generaţiei '60”.
Evenimentul va avea loc joi, 16 ianuarie 2014, ora 09.00, la Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi.
Alcătuită din 25 de bannere, expoziţia cuprinde o selecţie semnificativă din opera poetică a generaţiei din care fac parte poeţi de pe ambele maluri ale Prutului, printre care Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Cezar Baltag, Adrian Păunescu, Gabriela Melinescu, Leonid Dimov, Ioanid Romanescu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Victor Teleucă, Liviu Damian, Gheorghe Vodă, Anatol Codru, Pavel Boţu şi terminând cu Gheorghe Pituţ, Ileana Mălăncioiu, Petre Stoica, Petru Cărare, Constanţa Buzea, Grigore Hagiu, Ion Vatamanu ş.a.
Generaţia '60 îşi trage rădăcinile în epoca brutală, dramatică, neguroasă, dogmatică, dominată de proletcultism a perioadei debutului lui Nicolae Labiş, considerat drept ”primul lider autentic al literaturii postbelice”, a cărui moarte dramatică va marca destinul literaturii române în următoarele decenii. A doua etapă are ca reper debutul editorial relativ târziu al lui Nichita Stănescu (la vârsta de 28 de ani) cu volumul Sensul iubirii, urmat de debutul lui Marin Sorescu din 1964, cu volumul Singur printre poeţi, cu care începe o altă etapă a luptei cu inerţia, cea legată de revoluţionarea limbajului poetic.
Un fenomen similar a avut loc şi pe malul stâng al Prutului, odată cu intrarea în arena literară a generaţiei lui Grigore Vieru. Şi aici canoanele au fost sparte, fiind pregătit terenul pentru evenimentele ce urmau să se desfăşoare la sfârşitul anilor optzeci, trecerea la alfabetul latin şi decretarea limbii române ca limbă oficială. „Vieru şi generaţia sa reprezintă pentru ‐ această provincie românească năpăstuită mereu de istorie – spune acad Eugen Simion - ceea ce a fost la începutul secolului generaţia lui Goga, pentru Transilvania. Similitudinea de destin are şi o prelungire în plan poetic.
Sub presiunea circumstanţelor, poezia se întoarce la un limbaj mai simplu şi îşi asumă în chip deliberat un mesianism naţional pe care, în condiţii normale, lirismul pur îl evită. Acest poet născut de miresmele şi durerile pământului său, aşezat ‐ după o vorbă cunoscută ‐ în calea răutăţilor, nu se ruşinează să‐şi poarte tragedia şi iubirea pe faţă.” Biografiile lor consună la unison cu aspiraţiile naţiunii pe care au reprezentat‐o. Calităţile şi slăbiciunile lor s-au suprapus peste cele ale poporului din care această generaţie face parte. De aici pleacă şi receptarea cu totul extraordinară a operei şi personalităţii mai multor reprezentanți ai acestei generaţii, cum ar fi Labiş. Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Marin Sorescu ş.a. Mesajul lor poetic a fost receptat de inconştientul colectiv şi conservat acolo pentru mult timp naţiunea i‐a primit „în sânul eternităţii ei” cu braţele deschise.
Inserţiile lirice ale poeţilor aparţinând generaţiei ’60 sunt dublate de ilustraţiile grafice ce poartă semnătura unuia din cei mai mari artişti plastici contemporani, regretatul grafician Marcel Chirnoagă, despre care criticul de artă Pavel Şuşară afirma următoarele: "Era un grafician venit din matematică. Nu a avut o diploma în arte plastice, nu a fost un profesionist în sensul academic al cuvântului. Dar a avut o energie lăuntrică extraordinară şi un imaginar extraordinar. El a adus în grafica româneasca un anumit tip de imaginar sălbatic, o feerie a grotescului, care este mai puţin accesibila unui artist cu studii sistematice. A avut curajul să sfideze normele, mai mult sau mai puţin valide, ale graficii care merge mai mult pe limbaj decât pe naraţie retorică.”